Divorțul este un proces complex care implică nu doar aspecte emoționale, ci și legale ce necesită o bună înțelegere a legislației din România. Fie că te gândești la o separare amiabilă sau la un litigiu în instanță, pregătirea este esențială pentru a evita surprizele neplăcute. Iată ce trebuie să știi înainte de a face primul pas.
În primul rând, în România, divorțul poate fi pronunțat în trei moduri: pe cale administrativă (la primărie), notarială (la un notar) sau judiciară (în instanță). Divorțul administrativ este posibil doar dacă ambii soți sunt de acord și nu există copii minori. Divortul prin acordul sotilor poate fi constatat de notarul public si in cazul in care exista copii minori, daca sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care sa il poarte dupa divort, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea locuintei copiilor dupa divort, modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare minor, precum si stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Dacă există neînțelegeri sau minori implicați, instanța devine soluția. Aici intervine necesitatea unui avocat specializat în drept al familiei, care să te ghideze prin proceduri.
Un aspect crucial este motivul divorțului. Conform Codului Civil, instanța poate desface căsătoria dacă relațiile dintre soți sunt grav deteriorate, fie din pricina ambilor soti, fie din culpa exclusiva a unuia din soti. Este important de stiut ca in situatia in care casatoria a durat cel putin 20 de ani, iar divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, atunci sotul reclamant poate beneficia de o prestatie compensatorie. Distinct de aceasta prestatie , sotul nevinovat poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca. Vorbind despre partaj, împărțirea bunurilor comune este adesea un punct sensibil. În absența unui acord prenupțial, bunurile dobândite în timpul căsătoriei se împart în mod egal, dar procesul poate fi complicat de datorii sau contribuții inegale. De aceea, documentarea clară a situației financiare este vitală.
Autoritatea parinteasca este un alt element-cheie. Instanța prioritizează interesul superior al minorului, luând în considerare relația cu părinții și condițiile oferite de aceștia. Obligatia de intetinere este stabilită în funcție de veniturile părintelui care nu locuiește cu copilul si este,de asemenea, obligatorie.
Înainte de a începe, ia în considerare medierea – o metodă rapidă și mai puțin costisitoare de a ajunge la un acord. Totuși, pentru cazurile complexe, consultanța unui expert juridic este indispensabilă. Vrei să afli mai multe detalii sau să te pregătești eficient?
Ne poti contacta și cere o consultație personalizată cu un avocat specializat!